Poezii

aduci calea adevărului din sufletu-mi in lumina orbitoarei tale cunoasteri act creator de explozii neuronale plagiat banal in infinitul aparent șirul clipelor frumos aliniate isi asumă

m-ai lăsat in singurătatea uitării ai stiut că timpul va ascuți gheara sub pasul ignoranței perfect jucată lifting al ridurilor eternei incertitudini mi-e teamă de gustul vocii mesager al

am neglijat limita de viteza impusa de nivelul ierbii crescuta in bataile inimii teritoriu virgin sferei sensului eu si am pierdut pariul infinitului insemnat manifestare descompusa zero

puternic in visul de-o clipa novice in realitatea ta imi ridic aratatorul spre corida paradoxurilor rascolite de fulgerul nascut in frica atavica a neintelesului esti pledoaria

Ti-am furat un zambet in fulguirea zorilor trecuti confuz prin labirintul nelinistilor tale refuzi imbratisarea privirilor dezgolite de ritualul fricii acceptate la pretul indiferentei

Mi-am tatuat pe spate cararea viselor in devenire am sustinut pe umeri povara cautarilor nesaturate de stropul cunoasterii infipt in talpile schioape de sarutul

Am strecurat un punct in palma furtunii ascunsa in destin rareori oglinda creatiei cautarilor interioare si-am intrezarit valtoarea taisul imortalitatii fluviului de alegeri care se

Trecutul mi-a zdrobit puterea de a zbura prin incertitudinile ridicate unanim in slavile normalului ma tarasc prin singuratati coplesita de diversitatea radacinilor regasite ma adun in

As reorienta traiectoria monoton parcursa de noi convertindu-i principiile realitatii aleator osciland sensul cu originea in radacina decupata din ecuatia factorilor comun

Te pierd printre sperante galerie nehotarata te cobor si te urc in sfera locuita oricum doar de tine vise exfoliate obosesc revolta responsabilitatii iritant pretinsa lasandu-mi-te

Mi-am tatuat pe spate cararea viselor in devenire am sprijinit pe umeri capcana cautarilor asediate de stropul cunoasterii infipt in talpile frustrate de inconsecventa

Furia marii inspira linistea noptii difuze tarmul soptea provocari scoicilor proscrise zbatere convulsiva scormonea adancul brazdand goliciunea aerului rasuflarea retezata palmuia

Universul ordona haosul din constientizare de sine miscarea defini timpul din nevoie de spatiu existenta descoperi dragostea din sete de cunoastere.

m-ai ghicit in zambetul ochilor ce te priveau tradandu-ma ai spart fereastra prismei careia ma predasem suspendandu-ma m-ai aruncat in vartejul cunoasterii celei ce

gandul brazda intunericul dand sens culorii invadatoare. timpul se defini in spatiul format ca nevoie de miscare. .............. eu te-am rugat sa musti marul iluziei de a

Sunt implinirea dragostei povestita in soapta ce-mi mangaia pasii prin universul definirii.

vreau sa-mi ninga si sa ploua cand trisezi ritualul incertitudinilor patrunzand prin negrul ochilor in coltul nostru furandu-mi iar nelinistea.

ploua cu stropi vinovati teama de nesfarsita negare arunca evidentul in timp incert...

am strans iubirea in nodul cunoasterii radacinilor fricii le-am taiat izvorul arzandu-le. si am regasit dincolo bucuria de a zbura.

Universului Ii hotarasc destinul Visele mele.

Un strop din tine Mi-a picurat in suflet Regasindu-ma.