Poezie

Tu, fragedă ființă

1 min lectură·23 decembrie 2004

Mediu

Tu, fragedă ființă

Când stelele râdeau pe cer,

Și luna răsărise,

Ai apărut în calea mea,

Tu, fragedă ființă.

Aveai un drum al tău,

Nimic nu te oprea,

Am apărut fără să știu

Și te-am oprit pentru o clipă.

Aveai un suflet cald,

Pe loc m-ai cucerit,

Și am rămas și eu surprins,

De ceea ce-am găsit.

Dar tu aveai o cale,

Cum noi toți oamenii avem,

Eu te-am oprit cu hotărâre

Și te-am făcut să zăbovești.

Și au fost zile fericite

Când ne jucam ca doi copii,

Eu încercam să aflu de la tine,

Ce cale ai și ce destin.

A fost frumos cât a durat,

Nimic nu ține o veșnicie,

Și tu a trebuit să pleci

Pe mine m-ai lăsat.

Te-ai dus acolo sus,

La ceruri te-ai suit

Și martor mi-este Dumnezeu,

Că tare te-am iubit.

002.035

Vlasceanu George Cosmin. “Tu, fragedă ființă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlasceanu-george-cosmin/poezie/98999/tu-frageda-fiinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.