Poezii

Mi te închipui Mi te închipui într-un lan de grâu Înconjurată de macii ce roșesc, Atunci când ție duios îți vorbesc. Mi te închipui de parcă nu aș fi al tău, Doar singură cu vântul Ce se

Despărțire În mine gândul pentru tine se revoltă Acela prin care eu aș vrea ca să îți spun, Că sunt sătul de stihuri și de dramă Și că iubirea pentru tine se destramă . Și

Nocturnă Nocturnă Vorbind cu mutele morminte, Îmbrățișând în disperarea-i oarbă închipuite oseminte Amintirea fugarelor crâmpeie din viața ce-a trecut Și moartea iubitei sale mintea i-au

Metamorfoză Am așteptat bucuria să renască în inima mea asemeni păsării Phoenix, dar cenușa fericirii mi-a spulberat-o vântul despărțirii departe pe tărâmuri necunoscute mie și

Încăpățânare Înțeleg până la un punct, Dar de la limita răbdării mele nu mai pot. Și nu mai vreau să mai socot, Și să-nțeleg că uneori și mai mereu Sunt un nimic, Că poate sângele îmi

Primăvara sforțări ale vieții de-a ieși la lumină soarele mângăie câmpul ce mustește de apă pretutindeni în căldura amiezii gâzele mici se desfată. colo-n pârâu ciute cu pui se

Umbra trec ani și ani la rând și veșnica tristețe m-oprește să mai râd și astfel tăcut și sobru trec pe lângă toți iar ei la rândul lor mă privesc cu ochii goi sau alții cruzi. și-ntreb

Jurământ Inima-mi tresare la șuierul vântului Ce se strecoară printre copacii scheletici În amintirea parcurilor verzi Care nu mai sunt Și astfel Mi-am propus un legământ Să nu mai fiu

Spune Spune-ți durerea o suflete pribeag Și varsă-ți tot amarul Căci nimănui nu ești drag Și toți la tine își opresc hotarul. Răstoarnă-ți suferința în hăul Prăpastiei singurătății

Dor de tine să-ți scriu e ușor să-ți spun e-o povară dar tot aș vrea să știi c-absența ta începe să mă doară când străbat depărtări cu gândurile mele vrând să mai scap de

Sinceritate te-am regăsit Acolo unde nici n-ai fi gândit Aproape de pământ, Aproape de pietre; În gândul celui ce caută iertare, În ruga omului înainte de moarte, Chiar și-n sudoarea