Poezie

Poveste

1 min lectură·27 iunie 2005

Mediu

O stea micuta a crezut ca poate

Sa paraseasca a negurii singuratate,

Sa fie fericit-o clipa doar;

Sa infrunte soarta cu a ei zabrele,

Stransuri de lanturi lucitoare,grele,

Topite –n vesnice inele.

Dorea sa ajunga la valul stingher,

Ce-si ridicase fruntea o clipa catre cer.

Cu mute chemari indemnand-o sa-nfrunte

Zagaze din ceruri,vartejuri durute.

EL...Cum a aparut, nici ea nu stie

Pe marea linistita si pustie,

A fost un fel de inceput de agonie;

De ape-nvolburate,grele,

Miscari de unde negurate,

Si adanci rotiri de spume efemere

Se oglindea acum in unda lui

Purtata de un gand razlet,hai-hui

Atrasa de a marii tainic cantec,

Invesmantat in doina si descantec.

Blestem si doruri de iubire,

Chemari soptite,chemari vuite,

Rostite-n nerostire.

Si s-a desprins si-a incercat sa plece

Si s-a intors din drum si a pornit din nou

Si ratacind in sine si cautand mereu,

Ajunse valul- insa prea tarziu;

Caci timpul lui,invinse timpul ei.

Sfarmat de tarm,el n-a avut putere,

Sa –mbratiseze steaua si sa o ia cu el.

Pierduta prin nisipuri miscatoare,

Lumina ei izbindu-se de cer,s-a prabusit in mare.

Sarcastic,in liniste noptii,doar marea vuia:

Va fi un alt val,va fi o alta stea

001.393

VLADINA POP. “Poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vladina-pop/poezie/129160/poveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.