Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
Imi scapa ochii in strafunduri
chiar daca ele nu ma vor.
Lumina...amagitoare e pornirea,
miscarii mele -
cind adorm.
Ma infratesc cu neintelesul, ce-i
un magic ce m-atrage usor
spre spatii siderale, dar umane
ce imi impun vointa lor.
Imi prind mintea in cirlige solitare
ce-s agatate de o sfoara a nimanui.
Un mod de-a contempla
si a urca fara de stire
pe treapta timpului.
Mers inapoi, mers inainte
cu o schimonoseala de om prost -
si apoi un corp lipsit de oseminte
ce este-n viata
si cu-n\"rost.\"
Patologie neinteleasa !
Fiinte care zboara fara de aripi
si alte lucruri fara de substanta
ce ma surprind -
fara a putea nimic sa zic.
Imi scapa ochii in strafunduri,
care de aceasta data ma trezesc.
Lumina realitatii e secretul
normalei vieti...
ce mi-o traiesc !
Vladimir Nichita
Melbourne/Australia.
001.474
0