Poezie
Socitetatea antisocială
1 min lectură·
Mediu
Căderi de tensiuni sparg neuronii neaprinși.
Drogul înțeapă baloane.
Ascundem măștile și ne grăbim să inhalăm…
Auroloac .
VIS.Pământ.
Mult pământ într-un singur ochi.
Celălalt dispare după o pleoapă
strivită de-un păianjen.
Efectul fuge de noi speriat
că nu-l înțelegem.
Suntem șabloane de pământ.
Suntem o coastă.
Suntem drogurile neființei și...blank.
Unde suntem?extratereștii, sfârșitul!?
Nimic, tot noi, tot aici.
Aurolac.
Societate de consum?
Da.
Unde locuiți?
Mai jos cu câteva etaje. La subsol chiar.
Auroloac?
Droguri, alcool!
Abstinența e absentă aici.
Edenul?
Nu!
...?
S-a mutat...alt etaj.întrebați maine.
Două pastile, un fum, altă călătorie.
Pământ?
Sfârșit?
E doar un alt trip!
Liniște!Cântă astronauții.
001.936
0