Poezii

Te-am văzut azi Acolo în loja din dreapta. Ai mai crescut. Probabil pentru el. Dar nu te întrista Pentru mine vei rămâne Întotdeauna Aceeași copilă Cu care mă țineam de mână după ore.

VTVlad Ticleanu

0

0

Sunt tot aici acum eu același cel ce nu va îmbătrâni vreodată Cine a zis că iubirea e numai una?! Am reînviat odată cu primăvara și cu toate parfumurile sale iubesc pentru a mia

VTVlad Ticleanu

0

1

Parcă veacuri întregi au trecut peste noi de atunci Mai ții minte diminețile în care ne dăruiam parfumul vieții Și iar după atâtea secole devin melancolic când eu doar vroiam să văd ce mai

VTVlad Ticleanu

0

2

Nu sunt nimic din ceea ce sunt eu nu mai sunt nici măcar ceva din ceea ce eram. Și-atunci mă duc în cimitir și tac. Și-ncep să cred că totul e nimic Că nu sunt decât val Ce își așteaptă

VTVlad Ticleanu

0

0

Un înger mi-a șoptit în gând \"acum s-a încheiat vara eternă\" Pe o stradă a umbrelor îmi căutam neliniștit locul în foiala ființelor condamnate la căutare \"de-acum tu nu mai ești al

VTVlad Ticleanu

0

0

Stau aici închis în turnul meu și mi se cere totul chiar eu îmi cer totul poate că nu vreau să mai dau nimic plouă afară plouă în mine simt demonii cum mă înconjoară Vreau să ies Vreau iarbă

VTVlad Ticleanu

0

0

Moto: \"Nu e totul să mori, trebuie să mori la timp.\" Chemând absolut clopotele timpului în întuneric … Lumină tristă e moartea ce îndeamnă iubirea pură … Cruci

VTVlad Ticleanu

0

0

Nu pleca acum mai stai o clipă cât să-mi sculptez amintirile să mă închin lor ca unui idol așteaptă doar să-mi binecuvântezi frazele în finalul poeziei noastre tu lumină eu umbra

VTVlad Ticleanu

0

0

Se va desprinde din rădacinile adevărului mâine sau într-o clipă sau în două spirala de rune indescifrabile pentru haosul din noi și-l va lăsa haos trecut Acum infinit ci doar o clipă umbrele

VTVlad Ticleanu

0

0

soare și lună universul e timp rămas în urmă

VTVlad Ticleanu

0

0

Dacă ai ști ce gânduri îmi poartă timpul cuvintele mele s-ar sparge în mii de sentimente voalate Dacă ai afla sublima taină s-ar stinge în lumina privirilor tale Dar eu vreau să fii mereu

VTVlad Ticleanu

0

0

Chipul tău e rază din puritatea celei dintâi zile când omul nu pătase încă primăvara iar serafimii culegeau crini de lumină să îți dăruiască ție frumusețea. Pesemne că în tine au ascuns

VTVlad Ticleanu

0

0

Pe un perete ros de timp mi-am părăsit demonii Și vezi, nu mai am umbră s-a decantat prin sufletul luminii

VTVlad Ticleanu

0

0

Detaliu prins pe-o fărâmă de viață Trece îl privește cu bucurie îl închide în sine o amintire El crește, se dilată la căldura sufletului la umbra îndoielilor ia forma corpului acaparează

VTVlad Ticleanu

0

0

I-am întins mâna spre cealaltă parte și am mers un timp împreună pesemne mai multe vieți uitându-mă în ochii lui negri fără să înțeleg măcar cine este știind poate că va trebui să-i plătesc

VTVlad Ticleanu

0

0

Sub salcia care plângea peste mine eram o umbra neștiută când tu m-ai ridicat cu un sărut în zbor iar eu ți-am dăruit privirea lacrimile mele uscate s-au stins în adierea albelor tale aripi de

VTVlad Ticleanu

0

0

Ce folos în viață când eu sunt suferința voastră și cu ce drept iubesc și suflete și ochi înlăcrimați când eu sunt dăruit cu iarnă sunt în păcat când troienesc cu sentimente decantate prin

VTVlad Ticleanu

0

0

În sunetul pietrei albastră se închide ideea zilei de ieri

VTVlad Ticleanu

0

0

Sub lacrimile înflăcărate ale felinarului ți-am dăruit eternitatea ascunsă în senzații minerale și în cuvinte dulci și reci dar ploaia ne dizolva ființele încărcate de

VTVlad Ticleanu

0

0

Ne urmărim într-un labirint de oglinzi mate și ne ascundem în spatele cuvintelor aruncând unul în altul cu bulgări de senzații false îi simțim reci în trupurile noastre metalice plâng

VTVlad Ticleanu

0

2

Poate că ai avut dreptate înseamnă că sunt mort și mi-e dor de florile de pe mormânt poate că luna nu e decât o poartă pentru suflete albastre deschisă de ultimul sărut imaginar poate

VTVlad Ticleanu

0

1

Un înger te iubea pe când eu păzeam flăcările Infernului; și el s-a sinucis și mi-a luat locul și acum te iubesc eu și el încălzește cu flăcările sale infernul tău de gheață. Și eu m-am

VTVlad Ticleanu

0

1

Te cunosc de-atâtea vieți, de atâtea vise, în zbor; te port în mine, ești frumusețea, ești lumina și umbra ești durerea iubirii în sufletul meu. Te duc prin ființa mea, cu mintea, în mine, în

VTVlad Ticleanu

0

0

Când mintea se gândește pe sine mă pierde în lumina orbitoare a ideilor ce dor caduceul său indică infernul și mi-am pus la cap o lumânare să-mi clătesc ochii închiși de ideile ce dor îmi

VTVlad Ticleanu

0

1

Nisipul curge din mâna amorțită de vreme acoperind cu fiecare fir un vis destrămat – sunetul eternității

VTVlad Ticleanu

0

1

În prima seară te-am bântuit umbra mea impregnată în peretele camerei tale te privește și acum în tine rătăceau spirite în mine dormeau suflete și tu mă bântuiai pe mine apoi ne-am adunat

VTVlad Ticleanu

0

1