Poezie
Colturi
1 min lectură·
Mediu
Camera mea are patru colturi.
Uneori
Ma ascund intr-un colt
Si astept,
Vrand sa vad ce voi face.
Ma observ cu rabdare ani intregi;
Dar asteptarea ma epuizeaza,
Caci dau din colt in colt,
Incercand sa ma ascund de privirea mea atenta,
Care ma urmareste dintr-un colt.
Alteori fur un colt de camera
Si raman singur,
Intr-o camera cu trei colturi,
Incercand sa ma ascund
De mine insumi.
Dar, si acum, ma prind cu usurinta,
Descoperindu-ma in vreun colt,
Sau chiar in toate cele trei colturi
Ale camerei mele.
- Pune coltul inapoi,
Imi spun mustrator,
Stii bine ca nici coltul asta
Nu-ti apartine.
De cele mai multe ori,
Neputincios,
Renunt sa ma mai ascund de mine.
Ma asez in toate cele patru colturi
Si privesc inspaimantat
Spre mijlocul camerei.
M-as apropia de mine,
Daca mi-as intinde o mana de-ajutor,
Dar ar trebui sa vin spre mijlocul camerei,
Pe care nu-l cunosc,
Traind numai prin colturi…
Si apoi mijlocul nu are nici un colt
In care m-as putea ascunde
De mine insumi.
din \"In noi e un cer mai adevarat\"- Tel-Aviv-1984 (C)
003.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Solomon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Solomon. “Colturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-solomon/poezie/126580/colturiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.