Poezie
Solutia?
1 min lectură·
Mediu
In desert; pe care unii il numesc pustie
Frumos e si nisipul si soarele si vantul.
Cu mama, tata, toate astea se naste duna, scrisa
In care unii isi citesc destinul.
Si oare ma trezesc?
Atunci cand imi soptesti: mi-e frica.
Si-asa imi dai licoare.
O gust.
Melanj, coktail, caci spaima
E cuprinsa in iubire.
Si-asa cu sentimente-amestecate
Pe care eu le beau,
Tu vrei sa iti deschizi un han
Iar tu sa fii hangita.
Iti zic sa ne ascundem. Zimbesti.
Incerc sa te iubesc. Imi zici ca frica nu dispare.
Ma uit spre han, pe care unii il numesc pustie
Si vreau sa urlu. Si-apoi sa fug.
Dar calm imi dau o sansa: hai sa citim, precum in vis
Destinul.
Eu sint hangiu si tu hangita
Nu-i hanul tau, hulpavo!
Caci daca fac si eu licoare
Ah, ce-ai s-o bei, iubito!
Si fricile vor face-un zero.
Si dragostea va sta ca una.
De ce? Caci asta-i legea.
E drept sta mic-mic scrisa
Intr-un Manual.
002748
0