Poezie

Podul blestemat de dor

1 min lectură·16 ianuarie 2014

Mediu

De-o parte și de alta a unui abis

Despărțiți de apa Styxului

Stăteam singuri și ne priveam ca-ntr-un vis

Și totuși legați de mâini,exact cum ți-am promis

Dacă făceam un pas înapoi

S-a zis cu amândoi

Puteam doar să ne aruncăm

Câteva clipe să ne bucurăm

Ne plimbam încet pe malul morții

Și ne priveam cu ochi plini de dor

Îngenuncheam încet în fața sorții

Cerând în schimb, o ultimă clipă de amor

Părul tău înmiresmat

Ca prima floare parfumat

Și zâmbetul tău divin

-Ca ultima sticlă de vin-

...Mă cheamă în adâncuri

Într-o amăgire fără margini

Mă strigă vechile timpuri

Să dau cartea la primele pagini

Și mi-e dor să te răsfăț, să te alint

Totul îți aștern pe buze plângând

Îți dăruiesc o lacrimă de argint

Ce-am ajuns? Sentiment sau gând?

Imaginație sau maturitate

O decizie prin care treci peste sau te îneci în păcate

E mai greu să pierzi decât să n-ai niciodată te asigur

Da sau nu,nimic nu poate fi știut sigur.

001.189

Vlad Dumitru. “Podul blestemat de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-dumitru-0040134/poezie/14042333/podul-blestemat-de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.