Poezie

este devreme

1 min lectură·13 februarie 2013

Mediu

Este devreme

Noaptea în pat, trupurile noastre, o lună plină,

tu precum o seceră adormită peste un snop de lumină.

Eu plin de rouă după o brazdă cosită prin vene,

sângele albastru îți naște zborul sub gene.

Geamul-i deschis, în văzduh norul desenează cărare,

până în zori drumu-i mai scurt cu o depărtare.

Marea adună pescărușii în cuiburi pe apă,

încă un vis sub o brazdă de somn dorul îngroapă.

Stau în genunchi ca o răchită lângă fântână,

toate izvoarele lumii le sărut la tine pe mână.

Pe noptieră o floare adoarme-n tulpină,

spre dimineață, zâmbetu-ți înflorește întreagă grădină.

Dumnezeu la o mână, degete are o mie,

pe cel mic dintr-o stea ne-a împletit colivie.

00874

Vlad Caraiman. “este devreme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-caraiman/poezie/14024136/este-devreme

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.