Poezie

Zi de zi

2 min lectură·6 decembrie 2008

Mediu

Când fiorul rece al întunericului apare,

Iar natura tresare căci simte cum moare,

Atunci speranța de a te vedea se duce,

Se duce încet, iar inima plânge.

A mai trecut o zi...iar te-am pierdut,

Cu cât îmi vorbești, cu atât simt că nu te mai aud.

Glasul ți-e dulce, mereu mă îngheață,

Iar tu nu mă poți vedea când îți sunt în față.

Sunt o fantomă, un suflet rătăcit,

Mereu cu sine în conflict, mereu neliniștit.

Aștept nerăbdător inima să-ți tresară,

Durerea e insuportabilă când speranța te doboară.

Amintirea zilei când ne-am apropiat mă aprinde,

Mă mistuie atât de puternic când știu că și tu-ți aduci aminte.

Însă, în vorbele tale schimbarea se simte,

Încerci să te ascunzi, răceala te cuprinde.

A mai trecut o zi...iar te-am pierdut,

Cu cât îmi vorbești, cu atât simt că nu te mai aud.

Glasul ți-e dulce, mereu mă îngheață,

Iar tu nu mă poți vedea când îți sunt în față.

Zâmbetul tău de vis îmi aduce mereu:

Căldură și bucurie în sufletul meu.

Pierdut în a ta frumusețe nu doresc a ști...

...Drumul spre ieșire, ci Drumul Inimii.

E liniște...acum suntem doar noi,

Lumea e a noastră când suntem amândoi.

Îți ating obrajii roșii, mâinile...sunt reci,

Tu tristă mă privești, ai tăi ochi spunându-mi că pleci.

A mai trecut o zi...

A mai trecut o zi.

001.054

Vlad Aurelian. “Zi de zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-aurelian/poezie/1813160/zi-de-zi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.