Act I

Eu, care visam ... si totusi! Nu merg prin frunzele moarte ale sufletului meu? Sa simt cat galben se scurge de pe obrazul tau, pe care alerga jucaus un deget! Si sa nu pictezi niciodata in galben vata de zahar lipsita de buzele tale fara de viata sa-mi poti spune din nou cata nostalgie galbena zace in frunza care sta gata sa cada dincolo de apusul nebun al iubirii tale. Langa o pensula si culorile care asteapta cu nerabdare sa lasi urme tainice pe coala de carton! Sa pictezi sarutul soarelui cu dimineata!