Poezie
Sambata cea mai trista
obscura XII
1 min lectură·
Mediu
Lumina ce-o purtam odinioară
între ploape
pierise de mult timp
în fața soarelui
topit
pe pietrele înfierbântate,
ninse
și plouate.
Îmi înghețaseră pe buze
cuvinte grele:
\"nu\"
și \"da\"
și \"poate\".
Așteptam o stea
de sus,
de jos,
de undeva,
dintre imaginile fragmentate
ale vieții
sau din noapte,
în cea mai tristă sâmbătă
din toate.
011959
0