Poezie
Obscura VIII
ca o poveste lunga de iarna
1 min lectură·
Mediu
Cadeau cuvintele
ca si nisipul in clepsidra,
iar timpul se scurgea
inapoi.
Imagini de demult,
amintiri si vise
se intorceau sa ma intrebe
cine sunt.
Iar eu nu stiam
daca pot raspunde,
nu mai vedeam nimic
si n-auzeam
decat semnalul de alarma
al unui marfar.
Si stelele-mi zambeau
imbujorate,
iar eu ma ascundeam
sub frunze de castan.
Calcam pamantul ud
si ma vegheau trei pasari
pe care vanatorul
le zburase iar.
Amurgul plictisit
inca mai astepta
parfumul violet al diminetii;
orasul era gol,
iar parcul mort.
Iluziile toate
erau infierbantate,
iar cimitirul avea scris
pe poarta:
\"Nu mai avem locuri
vacante\".
Si-o ceata fierbinte
se aseza zgomotos,
iar soarele tot mai curgea.
Un clopot batea infundat
intr-o turla,
ecoul lui
pamantul macina.
022.973
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad. “Obscura VIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-0001207/poezie/30094/obscura-viiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
-orasul era gol,
iar parcul era mort. -e prea simplist...plus ca \"era \"se repeta...ar merge altceva
in rest numai de bine, ultima strofa e reusita si ai cateva imagini puternica