Poezie

Toamnă (... în ochii tăi)

2 min lectură·10 ianuarie 2012

Mediu

Eternitate ruginie

peste irisul tău cald

îți acoperă privirea, și în ea tăcut mă scald

iar melancolia albă peste sufletu-mi învie.

Împietrit în ochii tăi

ca o stalactită mută

văd curgând din cer rugină ce pământul ud sărută

și mă abat din calea mea pe nenumărate căi.

Străjuite de mister,

printre arbori tot mai goi,

căi de raze pale văd printre picături de ploi

și îmi pare că-s mai triste păsările din eter.

Din neant se-adună-n mine

mii de amintiri în roiuri

ce m-adorm și mă trezesc din nisipuri și noroiuri

iară gândurile toate mi le simt de toamnă pline.

Ca pe-o pânză de demult

cu fiori de răsărit

totul se aprinde tainic în culori de limonit

și ecouri de albastru ca un nor plutind ascult.

Și din mine se înalță

galbene și roșii visuri

să atingă-n adorare ale toamnei paradisuri

ce vor naște din adâncuri iarăși fire de speranță.

Strâng în palme trup tomnatic

ca un sceptru de lumini

inspirând eternitatea în parfumuri de măslini

și-n mănunchiuri cristaline îmi adun suflet sălbatic.

Și din picături de suflet

și culori tremurătoare

se aprind făclii de inimi sub coroane solitare

ce-mi trezesc melancolia cu firimituri de sunet.

Te privesc- a clipei doamnă

ce mă umpli de visare

și ascult murmur de frunze între șoapte căzătoare

peste tot e veșnicie și în ochii tăi ...e toamnă!

001.151

Viziteu Stefan. “Toamnă (... în ochii tăi).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viziteu-stefan/poezie/13998035/toamna-in-ochii-tai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.