disperarea ei duhneste a alcool (scolopendra cingulata 2)

ea mi’a spus “sst” și după ce s’a dezbrăcat n’a mai rămas decât un nor de fum ajunge

atâta acid pentru o seară cu coastele rupte dansând dincolo de legea cuvintelor

vulnerabilă în mediul ăsta deloc static o arenă a intelectului furios și a instinctelor

a cărnii și fluorescențelor a zilelor Sodomei și a nopților Gomorei a mizeriei și a nitrațiilor și a strălucirii și a proporțiilor și

a sfârșitului tuturor lucrurilor nu mai sunt stăpânul fascinațiilor mele ochii îi tremurau ca niște cuțite

țipetele ei îmi luminau

brațele ne îmbrățișam ca ostaticii pentru ultima dată și tăcerea de care mă foloseam ca să îi ascult durerea cade acum

din pieptul meu ca cenușa

și dârele de sânge de pe gâtul ei ca rujul șters în grabă mă mir că mai este aici ieri

mi’a arătat cicatricile și’a ridicat maieul era atât de radiantă de sexy când râdea acum ochii ei

arată ca niște morminte și simte trecerea timpului o lamă tocită pe obraz și simte ultimele

picături ale tinereții palillo fuera de sua lengueta și disperarea ei duhnește a alcool

Dan Vizireanu