Poezie
Prea tarziu
1 min lectură·
Mediu
Eram singur. Cineva de-afara
Mi-a batut in usa pe-nnoptat.
M-am saltat cu greu din asternuturi,
Ca din morti atunci cand esti sculat.
-Hai, deschide! mi-a strigat din strada,
Glasul ei de aur si de vis.
Bajbaind, cu cheile in mana,
Am impins zavorul si-am deschis.
O lumina-nalta, zambitoare,
A privit la chipul meu zbarcit,
Apoi lung la parul alb ca neaua,
De furtuna vietii vascolit.
-Cine esti? am intrebat-o-n soapta,
Ai ceva cu mine? Vrei ceva?
-Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce,
Si-am ajuns acum la dumneata.
Am zambit privind-o cu tristete,
Am tras grabnic usa si-am plecat,
A batut ea-n urma si mai tare,
Dar am fost si eu nenduplecat.
Ce puteam sa fac? Venea zadarnic.
Troienit de vreme si pustiu,
Am trimis-o-alaturi, la un tanar.
Pentru mine prea venea tarziu...
002.519
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil. “Prea tarziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil/poezie/26397/prea-tarziuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.