viorel gongu

ploile mă tulbură plânsul cu vorbe ispășește vise pe care nu le pot prinde cu gândul sau în degete totul se scurge clepsidră cu noroi nisipos din apele sărate se înalță de fiecare

am adunat flori am strâns zile frumoase am înșirat nopți răcoroase am împletit vise și case. acum strâng ziare în așteptarea clipei în care mă voi strânge În vase lutoase.

aruncat în groapa cu tei aruncat printre gene din ochiul albastru văd lacul cu nuferi din pădurea de argint... Mă-ntreb : \"de ce pana...?\", Apoi îmi înalț la cer mirarea: \"Nu credeam să

Azi sfera ta nu este nici elipsă, Nu e nici prsmă, cub sau piramidă, E-un amalgam ce-n el ar vrea să-nchidă Tot ce-a închis și tot ce are lipsă. Te-neci încet și vrei ca o eclipsă Să-ți

Știm noi ce vrem? Tu știi ce vrei? Eu știu ce vreau? Cu mine lucrurile sunt mai simple, pentru că mi-ai dat timp dar și motive sa reflectez. Diferenta între noi este că eu îți spun la ce și cum

Îmi scriu scrisori primesc confirmare de primire dar nu răspund de ce aș face-o tu ai avut mereu grija altora azi ești spulberat în ceilalți îmi scriu pe bilete de tramvai în drum spre

cariatide din fum sprijinând cerul părinți întorși în ei răspund la întrebări nerostite așteptând zarea să nască suspinul ultimei veniri a copiilor apoi să se retragă în melci.

E noapte, eu fumez și ninge lin Și fulgii se zăresc căzând pe lampă, În aer e-o aromă ca de vin Iar lumea e oprită ca-ntr-o stampă. Din palmele arzânde ce s-au nins Răsare, fără țel, o

Caii mor tăiați în abatoare, Ochii li se-aruncă pe gunoaie. Lumânări, scâncind a îndurare, Se înalță-n cer, încet, prin ploaie. Tropotul din ei, abea mai plânge Și se rupe-n gură de

întrebi de ce lucrarea în lut se numește Octav înfrântul păi Octav pentru că opt este în afara lucrurilor ca o pereche de ochelari fără lentile ca doi de zero cu un nu la mujloc ceva

Într-o dimineață nu mă voi trezi și aceea nu va mai fi. va fi un lung șir de puncte, mai mari sau poate mai mărunte și nimeni nu va ști dacă ar mai fi urmat o zi dacă aș fi fost lumii de vreun folos

Eram locuitor al cartierului Drumul Taberei și casa noastră era un apartament de trei camere la etajul 5 al unui bloc. Era prin vara anului 1990. Una dintre pasiunile mele, acvaristica, se

să ne schimbăm trupurile cu vise cu tot să-mi simt inima ta imberbă cum fumează privește la TV la monitorul pe care rulează jocuri uciderea timpului să-mi simt echidistanța sentimentelor

Stăm cu brațele arse unul în fața celuilalt simțind durerea mâinilor ce nu le mai avem suntem muți de cât am fi putut fi de fericiți.