viorel gongu

Nu scapi de observatii
-Este atat de des folosita rima albastru -astru incat a devenit banala si nu prezinta surpriza sau plus de frumusete
Cititorul simte ca \"acel cuvant\" va veni ca rima. De aceea, pentru crestera vocabularului tau poetic, pentru inceput, voi enumera rime la acel:albastru-astru:
alabastru, castru, cadastru, Zoroastru, balastru, pilastru, jugastru, piastru, emplastru, salmastru, rastru, dezastru.(ce cuvinte nu le intelegi te rog sa le cauti in DEX)
Expresia \"dor strecurat in visul beat suna tare bine.
In strofa 2 versul 1 ai schimbat ritmul( si l-ai mentinut pana la final) din versul 1 din strofa 1, unde ai accentul pe prima silaba
\"a micsora un infinit un infinit cu-o vesnicie si a lungi veac efemer, de jucarie\" este o constructie interesanta unde te joci ce unitatile mari de timp, si cu toate astea \"veacul\"(o suta de ani) se justifica a fi \"de jucarie\".
Expresia\"cerul profund\" sugereaza atat culoarea ochilor cat si profunzimea sentimentului. Expresia a fost fericit aleasa si i-ai dat semnificatii multiple.
Asocierea celor doua culori de ochi, albastru -caprui< nu am mai intalnit-o abordata in aceasta maniera si mi se pare originala.
Repeti\"albastru\" chiar daca e cu alta rima.Nu este bine sa repeti acelasi cuvant in poem, pierzi din\"spatiul de exprimare\" si sugerezi ca este posibila o saracie in limbaj.
Aceasta \"repetare este permisa, chiar obligatorie, in poezia cu schema fixa(gen glossa) pentru ca regulile te obliga
Mi-a placut acel \"pleata clipei\"
M-a surprins in mod placut ca ai abordat o alta maniera de versificatie si de lungme a versului. Aceasta\"alungire\" a versului denota o crestere in mestesugul de a scrie in versuri cu rima.

Aparent \"usurica\" poezia emana caldura, candoare si sensibilitate. Aceste trairi nu se invata si nu se pot mima.
Cu speranta ca nu se va sfarsi istoria versului cu rima, asez aici o floare de primavara.

Surprinzator de profunde ganduri pentru un baiat de varsta ta. Bucura-te de fiecare zi in care deschizi ochii si esti sanatos. Vei primi multe lovituri de la viata dar daca vei pastra acel crampei de cer senin in sufleutul tau totul din greul vietii va trece usor.
Ai inclinatii de prozator. Insiri bine cuvintele si ai ce spune. O faci bine si, orice crezi ca ai a zice, scrie.
Cu drag , un tata de fete.

Esti pe un teren batatorit de Bacovia pina, la saturatie.
Cand si cand nu e rau sa revenim dar nu recidiva decat daca vei reusi sa o faci aducand un nou, un plus.
Sensibilitate, caldura, tristete, toate sunt omenesti
Nu folosi majuscule la titluri

ritmul si lungimea versului releva o ureche foarte buna si omana care ppoate scrie poezie din orice.
oate c acel \"membre\" ar putea lasa locul lui \"brate\".
Atentie la \"viscere\" care strica accentul. Mi-a placut poezia.

Sensibilitate si simt poetic. Muzicalitate insinuata frumos prin rupere de ritm, chiar daca iese din tipare.
Poate ca inima va supravietui, avand viata ei vesnica, cine stie?

T eribila si T emerara T reaba.
Timpul Tace , Tu Trebuie in Tipat
Tipare noi sa-i Torni
Ai multe de spus in poezie si nu-ti trebuie pretexte
Ma vin sa vad ce mai este pe aici

Faptul ca nu tii prea mult la lungimea versului sau la ritm nu ma oreste sa observ simtul poetic si muzicalIn text ai acel\"pasari zambesc, care nu e rau dar este\"stirb\" este eliptic, da senzatia de ceva lipsa.
In strofa 3 repeti cuvantul \"gand\" de doua ori. Incearca un sinonim sau orice alt artificiu.
Mai ai alaturarea\" pe petale\" poate ca ar fi bine sa acel PE...PE.
Poti gasi solutii.
Poemul are discurs, sensibilitate iar poeta are potentialeviti

Daca titlul poeziei a fost scris o data, cred eu, nu are rost sa-l mai treci la inceputul poemului.
Regulamentul recomanda folosirea majusculelor intrun anumit fel, mai treci pe la el.Alegere tipului de poezie, aprtinatoare genului clasic, cu monorima pe strofe este un demers curajos.
Remarc muzicalitate, sensibilitate, caldura si posibilitati de exprimare in versul clasic.
Ar fi bine daca ai incerca sa vezi cum cad accentele in vers si cate silabe are fiecare vers in parte.

Remarc spiritul liric, sensibil, poetic.
Urechea muzicala te ajuta mult dar, ici si colo, te lasi \"luat de apa\" si abdici de la linia melodica.
Ea este:
o ste(ilustra pare nefericit in text)
nor alb
apus de tristete(frumos spus!)
rasarit
ocean de deserturi(interesanta ideea)
floarea de fericire
pumnul de iubire(poate ca \"pumnul ar putea fi inlocuit cu \"dramul\")
lacatul linistii.
Paleta larga de comparatii te recomanda ca un om cu capacitatea de a crea foarte bine
In strofa 1 \"intre gri nori\" , prin alaturarea tre...gri da senzatia de zgrumturos, pierde din cursivitatea melodica
N\'ofilire, folosit la inceput de vers \"ia din respiratie, da senzatia de fortat.Stiu ca ai incercat sa pastrezi rigorile impuse de versul cu rima dar ai putea cauta sa inlocuiesti , dar este optiunea ta.
strofa 3 in versurile 2 si 4 ai problema de ritm.
Acel\"persoana ce-mi da aripi\" poate ca ar fi bine sa-l inlocuiesti cu \"fiinta\"
In strofa 5 versul 1 are o silaba mai putin
In strofa 6 versul 2 are problema de ritm
in strofa 7 versul 2:ritm
In speranta ca acest comentariu nu te-a suparat iti urez inspiratie in continuare.
Scopul meu a fost de a te ajuta

Remarc, cu placere, inclinatia spre versul clasic. Lungimea versului si muzicalitatea interioara ma fac sa cred, cu tarie ca ai fi putut un poem de intindere mai mare. Sigur ai fi avut ce spune.

Ingrozitor cata dreptate ai. Ni9ci nu stiu cum sa reactionez. Nici nu-mi vine sa fac referiri la rime=,ritm etc,
M-ai pus pe ganduri. Uitam prea des ce s-a intamplat. Suntem inecati de grija zilei de maine. poate ca asta se vrea, reducerea orizontlui memoriei. Multumesc pentru ca m-ai mai adus putin cu piciorele pe pamant.

Acel dar, doar este nefericit, evita alaturarea.
Sensibilitate si sentiment exista, totusi, pentru a crea un poem bun, va trebui sa inobilezi discursul cu imagini, metafore.
Poate ca ar fi bine, la abordarea poeziei cu rima, sa reactualizezi lecturile anterioare si, mai mult chiar, ai putea sa le imbogatesti.
Cu grag, cizmarul de incaltat rime.

Repeti acel \"ude\" in stofa 2 si nu este bine
Repeti \"euforie\" in strofele 3 si 4
acelasi sfat
frumos spus si pus acolo acel\"tipar de croitorie\"
remarc o oarecare inconsecventa si indecizie in a folosi exprimarea cu rima sau nu. Daca abordezi acest gen ar trebui sa respecti ceva lungimi de vers, ceva rime, ceva reguli.
Material exista si cred ca se poate creste.

Dragule, esti atat de pur incat FMI-ul nu are atatia bani sa te poata, macar, privi. Scrie serenade si ramai in leaganul versurilor. Nu am repros.
Poemul este complet, complex, sugestiv, tandru si complice.

Nu am terminat de citit dar am o remarca pe care nu vreau sa o uit.Nu stiu cum va curge povestea dar mainile \"creolei\" pe sex arata ca nu era fecioara. Fecioara isi acoperea sanii. Daca , teoretic vorbind, era o vaduva, ar fi pus mainile in solduri.Trec inapoi pe text si revin. Grig , dragule, esti un fericit(ca si mine).Creolele nu stiu sa faca dragoste, fac poezie, este dincolo de ele, nu uita ca se trag de neam de dincolo de NIl.
Scrierea , banuiesc , ca e la prima mana. Nu schimba nimic, nu corecta, nu adaugi, nu sterge. Scrierea ta este o sclipire adiamantului negru ce ti-a luminat viata, pentru o clipa. Fetele din neamul meu, pentru ca si eu sunt tigan, iubesc neconditionat, adesea calcand datini si obiceiuri. Este ceva dincolo de noi si ne supunem ca in fata unui zeu nevazut care ne canta in ureche un soptit de vant pe un sunet de copita de cal ce mangaie departarile.

Am inteles ce vrei dar care este finalitatea?
E usor sa darami, dar ce pui in loc?
Cui va folosi nesupunerea?
Daca ai o solutie, fa propuneri cuiva, vorbeste sau multumeste-te sa strigi intrun borcan, pune capacul si asteapta!

Adevarul ne sprijinit de minciuna nu va razbate niciodata.
Dreptatea este de partea celor puternici!
Puterea se castiga prin minciuna sau o coterie conjuncturala bazata pe reciprocitati.
Credinta in viitor este un concept influentat si influentabil.
Nimic nu este predictibil,nici ziua de azi, care se incheie.
Maine un istoric, in functie de cine e la putere va scrie istoria lui.
La revedere, dragule!

Apreciez, în primul rând , cursivitatea poemului, care nu are sincope.
Imagini calde ce se așează cuminți și logic, dar uneori surprinzător, ca rândunelele pe sârme.
Tenta de ușoară umbră, din final, dă valoare la celelalte imagini, iar zicerea, un pic grăbită, parcă de teamă că nu vei încheia poemul mă duce la sentimentul că, odată ajuns la final...voi bea o cană cu apă.

Dragă Andreea, mă bucur încă o dată de vizita și semnul lăsat.
Mulțumiri pentru apreciere și, constat cu placere, că ai sesizat corect, încărcătura finalului.
Asta am intenționat.Initial am vrut să fac o referire la catfeua ce lovește clopotul, neauzit de nimeni, dar mesjul cred că nu era suficient.