Poezie
Qvo vadis, Deus?
2 min lectură·
Mediu
QVO VADIS, DEUS?
Zamolxe,
ai grija de Dacia Felix!
nu vrem sa ne pierdem in neguri de timp!
Ne mor veteranii, saraci si uitandu-i,
cat noi tranzitam refuzati de-anotimp…
Zamolxe,
Zamolxe,
asculta-ne ruga
ce-avem catre Lupii din Muntii Carpati:
nu vrem sa ne vindem sacalilor vremii
sapand ancestrala iubire-ntre frati!
Latram sarbatorile-n vise trecande
cu jind vaduvind traiul zilnic – sarac;
n-avem decat ura si nimicnicie
in suflete-odata prea mandre, de dac!
Acum suntem vite –
manandu-ne altii
ce-si vand existenta pe-un gand profitor –
iar Lupii ne urla,
pe creste,
Carpatii
cercand luare-aminte la tot ce e dor…
Prostia isi cata putere de lege
si clipele-s sterse in pornografii;
din vest – semanam ce acas’ vom culege:
tradare in izuri de democratii!
Oricine se uita pe sine –
castiga,
mai orb decat cartita in galerii –
si teama de maine ne-ngroapa speranta
mintindu-ne spiritul mort - dinspre vii…
Ne vrem aliati cu stapanii tradarii
pe care istorii i-au tot spulberat,
iar zece milenii de neatarnare
se zbat alegand adevar de pacat…
Altarele sacre asteapta ofranda
credintei eterne in zei-decenei,
iar noi pangarim,
umiliti,
Kogaionul,
rugand noi christosi
sau triati dumnezei
cand Sfinxul,
si Lupul,
si Dacia Felix –
hotare sfintite-n istorii de neam –
ne-ntreaba cat tara nomadelor triburi
e sfanta-n conditii-nrobite-n bairam?
Zamolxe,
mai da-ne sclipirea celesta
odat’ cu poruncile
Lupului Dac,
caci altfel ne pierdem fiinta eterna
hraniti doar cu sticks-uri
si aurolac!
Ce pot sa ofere trairi putrezite
izvorului sacru-n proverb rastignit?
Cat suntem datori radacinilor noastre?
Cat dor de etern mai avem de-mplinit?
Cum pot voci latrate sa ne invrajbeasca
manandu-ne-n sorti de popor belicos
si,-n pofta, sa taca pe ranile noastre
cu care platim deturnabilul os?
Scursori alungate din Arcul Carpatic
ne maraie darul etern de a fi
si,-n colbul uitarii, isi pierd existenta
cat noi suntem cruce de statornicii!
NOI suntem poporul naturii umane –
geneza a focului sacru din Cer –
cat fi-va pamantul sub talpile noastre
nicicand maruntiti unui crez efemer!
ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
ZAMOLXE!
e vremea
sa-ti aperi copiii de false idei!
Arata-ne Poarta Credintei Umane
si Ultimul Drum al Strabunilor-Zei!
Bazil Urpat Craiovan
1 decembrie 2006
Craiova
00730
0