Poezie

Printesa Hotilor

1 min lectură·16 iunie 2005

Mediu

Lacrimă de cristal...

Senzație de visare...

Roua pură si fără de moarte...

Se prelinge incet pe obraz.

Se sparge pe mâna albă ca marmura,

Mână a prințesei hoților.

Ea,necruțatoare și nemiloasă

Se lăsă inșelată

Și inima-i fuse luată,

Furată de un hoț

Necruțător și nemilos.

Și iată…a doua lacrimă pură a unei ființe hoațe

Cade și se sparge

Pe oglinda-i din mână stângă

Se uită și nu se recunoaște

Se vede mai urâtă ca nicioadată

Diformă și hidoasă

Lașă și trufașă fost-a mai demult...

Deabia acum sinele i se arată

Așa cum e el.

Se cutremură

Și izbește oglinda de podeaua rece

Și ea de albă marmură.

Cioburi multe ajuns-au pe podea

Unul în formă de fulger

Se duse tință iîn ochiul stâng,

Străbătu drumul roșu

Și întortochiat spre locul

Unde inima-i bătea nestingherită.

Și încet încet ocupă acel loc...

Ochii căprui ai prințesei

Aruncă priviri

Mult mai necruțatoare și nemiloase...

Pare mult mai hidoasă..

Neomenească...

Dar nu-i mai pasă...

001.806

vior cristina. “Printesa Hotilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vior-cristina/poezie/127480/printesa-hotilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.