Poezie
poezia mea
... si poetul meu
1 min lectură·
Mediu
Intrase pe furiș, credea că n-o să îi dau drumul
Stătea ghemuită în colț, dar a țipat la mine
- Ce alergi așa? ma țin după tine de 20 de ani
Am fost mereu cu doi pași în urma ta
Mă mai apropiam când te indragosteai primavara sau toamana
- Cand ti se schimba sangele...
- Si ce mizerie e la tine... aduni epitetele cu carpa de bucatarie
Metaforele se zgâiesc la noi tintuite de tavan
Se dau uța pe panzele de pianjen
- Ãia erau elefantii!
- Am uitat ce bine le stii tu pe toate
- Sa-mi dai un poet..
- Să-ți faci un poet!
era poezia mea, de atunci mergem pe strada tinindu-ne de mana
ea ma fereste de poeti, eu ii caut...
ea cumpara eu plătesc
îndrăzneala de a iubi
un poet in loc de poezie
024301
0
cu toate astea, este pacat sa lasi poezia asta sa sufere din cauza ca ai folosit doar din cand in cand diacriticele.
poezia e placuta, bine ai venit pe site