Poezie
Negare
1 min lectură·
Mediu
Negare
Un murmur de șoapte
Se plimbă necontenit
Prin camera surdă și goală
De unde a venit?
Liniștea nu-mi lasă să dorm
Pleoapele grele de plumb, mă dor
Apăsător, aerul, îmi strânge
Cutia toracică, mă sufocă
Tavanul, însuși, mă presează
Năluciri, fantasme dau năvală
Nudismul gândurilor mă arde
Și-un murmur neîncetat
Îmi tulbură tăcerea frigidă
O răceală de plumb umple
Golurile ființei din camera goală.
001921
0