Poezii

Era o vreme cand zburam, Si flori mi se-mpleteau in cale, Iar vantul ce-mi batea la geam Nu imi putea atinge visele. Si flori, si vise sunt acum mormant; Iar vantul ce patrunde in

Am pierdut Un vis, Am pierdut O floare... Apoi am pierdut Cheile, Iar daca voi gasi vreodata Urma visului, Sau urma florii, Portile sufletului vor ramane inchise.

Nu aruncati cu pietre Cand se stinge lumina. Asteptati sa se aprinda stelele, Si atunci puteti sa aruncati cu vise.

Lacrima sufletului tău Mi-a atins inima Si s-a născut un copac cu flori de cires. Chipul inimii tale Mi-a mângâiat mâinile Si s-a născut un copac cu flori de cais. Sărutul mâinilor tale Mi-a

Deasupra Ma priveau stelele, Si din privirea lor am inteles Ca mi-as fi ars mainile Daca le-as fi intins Spre cerul atat de aproape.

Nu treziti iasomia, Lasati-i visele Si hraniti-i nervurile Cu apa si dragoste. Nu treziti iasomia, Pentru ca atunci Din visatoarele petale Si-ar lua zborul Sperantele.

In calde zori, in calde vise Spre stele reci si solitare Cad alb si des flori vii de mar In cautarea crengii ideale.

Fir de nisip Sau fluture In cautarea Culorii.

Esti primul ghiocel ce-mi aduce bucurie in suflet, Si ultima caisa aurie. Esti ultima castana ce-mi zambeste bland la fereastra, Si primul fulg de nea imaculat. Esti primul si ultimul gand. Si