Grig sau răbdarea țipând - Ruxandra

Ruxandra După doi ani în provincie, rezistența lui Grig începuse să se erodeze. Numai că la vechea condiție pe care o punea maică-sa - de a renunța la Aniușa - pentru a-i face rost de un post la un spital din capitală, se mai adăugase una, să accepte să îi fie prezentată o domnișoară. Grig care tânjea după București și mai ales după o sală de lupte – în orășelul în care luase repartiție, nu exista așa ceva - acceptă, cu condițiile să-i placă fata și să nu fie grăbit cu însurătoarea. Ba chiar plusă, și el, și ceru ca postul să fie în același spital cu Vlad. Între timp Aniușa ajunsese studentă la seral. Grig nu se temea de gura lumii sau de prejudecăți, ci de faptul că poate ar privi-o altfel peste treizeci de ani, nici cei trei copii ai fostei infirmiere nu-l deranjau, chiar îi iubea, dar mai degrabă ca pe niște frați mai mici. Nu avea vocație de părinte. Fata Aniușei ajunsese cât el de înaltă. Cel mai mult se temea că, peste ani, s-ar putea să-și schimbe opțiunea, să-și dorească totuși o femeie mai tânără. Nu ar fi dorit să devină trădător și profitor! Pe ambele le ura! Nu era un geniu ca Einstein sau Iorga să-și permită să se însoare cu o nevastă mai bătrână apoi să o schimbe cu una mai tânără, atunci când îi dă mâna. Mateiu Caragiale măcar fusese consecvent, cei drept nevasta acestuia chiar dacă fusese mai mare, îi supraviețuise. Își revăzuse neamurile și nu-l încântase prea mult situația acestora. Poate fusese doar orgoliul lui, de a arăta bunicului de viță nobilă din partea tatălui - pe care nici nu avusese cum să-l vadă - că a ajuns doctor, sau poate dorința de a le da un impuls celor din etnia lui pentru a ieși din starea de ignoranță în care se aflau, sau pur și simplu glasul sângelui. Imediat ce a revenit din provincie, i-a fost prezentată Ruxandra. Aceasta, de aceeași vârstă cu Grig, era profesoară la un liceu din București și rudă îndepărtată cu doamna Angi. Grig o plăcu și se gândi că va obține prin căsătorie confortul sexual pe care-l avusese cu Aniușa, având în vedere că mai tot timpul și-l petrecea la spital - fiind la începutul carierei - și la Clubul Steaua la care nu ar fi renunțat sub nicio formă! Fata, care la prima vedere nu părea prea încântată de el, își schimbă atitudinea, după prima noapte petrecută împreună. Grig compara cele două relații pe care le avusese până atunci. Ruxandra era o amazoană iar Aniușa - care poate nici nu reușise să treacă peste trauma violului suferit - doar nevoită să se vândă, la treizeci și trei de ani, ca să facă rost bani să-și învelească casa. „Poate și Aniușa fusese amazoană cu ofițerul ei neamț!” Gândea el. Un lucru nu înțelegea Grig, cum o fată atât de frumoasă ca Ruxandra și cu o situație atât de bună nu s-a căsătorit până atunci?! Ea îi mărturisi că avusese o relație cu un bărbat însurat, dar totul se sfârșise! Hotărâră să facă nunta – în familie - peste o lună, naș era unchiul Aurel de la Sibiu. Lui Grig i se părea prea frumos ca să fie adevărat. Pe Ruxandra o plăcuse și tanti Olga care venise special de la Sinaia ca să o cunoască. La o săptămână după ce se stabilise nunta, Grig fuse invitat de directorul spitalului în cabinetul său. Acolo îl aștepta un domn bine, la vreo patruzeci - cincizeci de ani, care era doar un pic mai deschis la culoare decât el, ce îi făcu semn directorului să iasă. - Ai o săptămână să alegi între Ruxandra și libertatea ta, tovarășe! Îi spuse acesta, silabisind apăsat ultimul cuvânt, după care părăsi încăperea cu un aer infatuat. Grig nedumerit, când ieși din cabinet îl întrebă pe director, accentuând și el ultimul cuvânt: - Cine era... cetățeanul ? - Avea o legitimație! Răspunse directorul ridicând din umeri. Grig, cu nepăsarea pe care i-o dădea vârsta, plecă liniștit, gândindu-se că bărbatul de care-i vorbise Ruxandra intenționase să îl sperie, în definitiv nu-l puteau închide pentru o femeie! Zâmbi totuși amintindu-și că la cursurile de marxism-leninism, făcute în facultate, li se spunea că e o cinste să fii „tovarăș”, nu oricine putea fi numit așa. Acum ajunsese și el tovarăș, cam fără voie! Când îi povesti viitoarei lui mirese despre amenințarea primită, aceasta se schimbă la față și îi spuse să fie foarte atent. Lui Grig, care aștepta cu nerăbdare întâlnirile cu Ruxandra, i se părea că timpul trece prea încet! Nu-l mai deranjau nici molozul, nici schimbările care se făceau prin unele zone din București și prin care era nevoit să treacă în drumul său spre locul de muncă. Rogojinile ce demarcau zonele în demolare sau construcție îi erau de acum familiare. Era îndrăgostit, fredona mereu melodii vesele. Își acordase și vioara, în puținele clipe libere ce le avea. Nu avea conștiința încărcată cu nimic și din când în când mai medita la nemurirea sufletului. Preceptele învățate în copilărie erau reguli de bază. Se simțea în ton cu zicerea lui Kant: „două lucruri umplu sufletul…cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine”. Legea morală despre care discutase deseori cu mătușa Olga. Aceasta era de părere că viața îți dă întotdeauna ce meriți. „Dacă faci bine vei fi răsplătit cu bine! Chiar dacă soarta își mai arată și colții nu trebuie să te înrăiești! Și Iov a suferit!” Evident că Grig, după amintirea personajului biblic, o provoca pe tanti în privința ateismului proclamat de ea. Iar mătușa scăpa de provocare amintindu-i că respectarea celor zece porunci este mai importantă decât declararea credinței doar de fațadă! Într-o seară când se întorcea grăbit de la spital, se trezi înconjurat de trei indivizi. Inițial se gândi că-s hoți și cum nu era adeptul violenței, chiar dacă făcea lupte, scoase portofelul spunând că are doar doi poli. Când văzu că cei trei nu păreau interesați de bani, instantaneu, îi reveni în minte amenințarea ,,tovarășului” și imaginea caietului în care scrisese zilnic timp de un an „analizez…apoi acționez”. Concluzionă că ar fi bine să o șteargă „englezește” cum se zice dar unul dintre tipi îi bară calea. Fu nevoit să reanalizeze situația! Nu păreau să aibă cuțite! Spera să nu aibă! Nu-și dorea sfârșitul lui Rică din baladă! Se gândi că probabil știe mai bine zona în care se află decât respectivii. În cazul în care va fi atacat, îi pune la pământ în 30 de secunde și poate dispărea printre blocuri, până își revin, nu mai au de unde să îl ia. Când cel din față încercă să-l anihileze, orgoliul de mascul al lui Grig atinse cote maxime. În cinci secunde îl doborî printr-o oltenească cu piedică apoi, îi imobiliză un picior, călcându-i gamba chiar în apropierea încheieturii cu glezna. Între timp al doilea individ îi sărise deja în spate! Doctorul se aplecă la un unghi de 90 de grade, din bazin, lăsându-se în același timp ușor pe vine, dând impresia că-i copleșit, reușind astfel să-l smulgă, să-l dea peste cap și să-l trântească peste cel ce îl atacase din față și încerca să se ridice. Cel de al treilea rămăsese tablou, venise probabil doar pentru intimidarea adversarului. Planul îi reușise întocmai. Ajuns acasă nu-i spuse maică-sii nimic, ba chiar își făcea mustrări de conștiință că ar fi lăsat un atacator rănit. Auzise, în timpul luptei, o trosnitură specifică unui membru dislocat , dar atunci se considera strict victimă, nu medic. A doua zi, a fost ridicat de securitate de la spital și închis pentru anchetă.