Poezie
Scafandrul
1 min lectură·
Mediu
La început a fost tăcerea
ca o imensă mare
în care tot soiul de vietăți
trăiesc în voie și cuvintele
cunoscute acum
sunt numai vietățile pe care am reusit
să le pescuim din ea
învățându-le să trăiască afară.
Cine nu se scufundă zilnic in adânc
aducând la întoarcere măcar o noutate
despre vietățile încă neprinse,
știind că din asta va muri,
nu este vrednic să se numească poet.
Cât despre mine,
când mi-e sete de frumusețe,
îmi îmbrac costumul de scafandru
și cobor în adâncul tăcerii.
002619
0