lui emilian pal

mă gândeam după ce am citit poemul tău, ne înfundăm, ajungem într-un punct în care semănăm unii cu alții, toți, împreună.

deși era o chestie cu amprentă.

când a intrat mașina în noi, puțin înainte, mă gândeam, să murim, să intre în noi, să ne adune de acolo. și nici acum nu regret asta.

sunt doar un băiețel ce călărește un cal. și asta îți fute viața. și tot eu, cu mult după, viața oricum e futută.

tu cu ale tale, eu cu ale mele. dar toți, împreună.

dacă întinzi mâna ești în vârful degetelor? sau cum? știu că zâmbești după ce ai citit asta. tu absența, eu absența. și nimic din ce spun nu are sens.

să faci pogo cu zidul, să faci ceva. sau și mai bine, să nu faci nimic. ieri jups, a dat biletul cu care puteai sa intri la metallica, la megadeth. și a făcut bine. sau nu?

și eu doar mă alint acum. eu sunt soldatul care mărșăluia, care mărșăluia. așa mă alint eu. și aș putea să-ți spun până dimineața toate căcaturile astea.

dar tu cu ale tale, eu cu ale mele. și doar din când în când