Poezie
ERA
1 min lectură·
Mediu
\"Am cunoscut candva,un..\"altceva\",
Sa fie viata sau..,inca traia.
ERA.
Nu.Nu ma durea!...oare-mi placea!?
Tacerea SA.Privirea care coplesea,
INTREGUL,care imi lipsea.
EA completa.
Sa fie un vis de toamna,
Trimis de aceasta buna,Doamna?
ACOLO.EA.ERA.
Esenta de intens indefinit,
Al sensului ce l-am trait,
Cind te-am privit,...putin uimit.
Eu n-am stiut ca te-ai oprit,
Cu firea-ti jucausa si mi-ai batut,
Incet...,incet...,la usa.
ERA.Si se juca.Insa cu MOARTEA,
...deci cu EA.
C-o fi a mea,c-o fi a ta?
La nimeni cred,nu-i va pasa!
EA si-a spus legea.LEGEA SA.
ERA.
Inchisa-n triste versuri,alaturi de-ntrebarea mea:\"EA OARE ALEGEA?\"
EU doar ti-am asternut povestea SA.
O stiu prea bine,c-am trait cu EA,
E MOARTEA fiule...
Moartea ta si-a altora,caci pentru mine,
EA,...ERA.Am ingropat-o...,undeva,
Departe-n zare,...linga o stea.
ERA.Doar EA cu MINE si cu POEZIA MEA.
tacea,...si-ncet,..incet,in dimineti ce vor veni
...EA se pierdea.\"
001912
0