Poezie
Destăinuire
1 min lectură·
Mediu
Cu vint dulce de trandafir, pe mine m-ai furat,
În mireasma ametitoare, de mînă ne-am luat
Și cerul s-a aprins, o magie de la stele,
În prima seară de iarnă, in lux de zagarele.
Feerică lumină, mii de sclipiri mici,
E tainică, dar simplă ca un joc de licurici
Coborît-a jos - prin mine a trecut
În ochii tăi s-a stins si in cer a reapărut.
Soarele a fost prin noi, ne-am dat in devinătate
Deacum iubirea ta și-a mea nimeni nu o va desparte.
Și mii de mărgăritare în mare sau aprins,
În bătaia vîntului, noi doi ne-am reatins.
Am privit în ochii tăi, și-n ei m-am înecat
Așa frumoși și vii, sunt tot la ce-am visat.
Mă iubești, și-o știu prea bine,
Mii de ori mi-ai șoptit tu mie.
Te iubesc, te iubesc și eu!
Þi-o spun din ce în ce mai des și așa va fi mereu.
Și să știi, ca tot ce-aș face, e pentru tine
N-ai griji sînt zid și nimeni nu va trece prin mine.
Și precum miliarde de ani soarele răsare,
Așa iubirea mea e infinitate – ea timp nu are!!!
001.232
0