Poezie
Visul
prima poezie...
1 min lectură·
Mediu
O masa de lemn, pereti albi in jur
Cerneala, sa creeze cuvinte de azur
Un stilou gata sa atace foile nude
Metafore dezlegate gata sa zburde...
Ridic din imaginatie obloanele mele
Si vad aparand sori si luni...si stele,
Luceferi ca cel la care visa Catalina
Taramuri pe care-si arunca luna lumina...
Ca de fiecare data,imi apar in fata
Oameni zambitori si plini de viata,
Mame ce-si plimba copiii in parcul...
Cu flori, incalzit de soarele de aur
Cupluri se plimba de mana pe fiecare alee
Evadand din obisnuit,urmarind Calea Lactee,
Orice loc e dominat de fericire si iubire
Suna ceasul,ma sperii...imi revin in fire
Deschid ochii, privesc pe geamul camerei
Ploua,vreme urata care reda apa Terrei
Oamenii sunt mahniti,striviti de greutati
Tinerii,pe strazi se tin doar de rautati
Florile dorm ude,la orice tunet tremurand
Apa vietii vrand,dar acum soare cautand...
Toti tanjesc spre lumea mea calda din vis
Dar visu-i vis,e lumea virtuala de vis-a-vis*
*a se citi pe litera cu litera(adica,pe romaneste)
001282
0