Un alt fel de Creație

Deci...\"cheia Raiului\"(cel sufletesc si al iubirii mai ales) ar fi, in primul rand...un barbat...ascultator...sa inteleg.

Interesanta concluzie, mai ales ca e acceptata si scrisa de un reprezentant al domnilor.

P.S. Multumesc pentru vizita si comentariul la text.
Nu neaparat multi se pot regasi in...cele scrise acolo, ci mai degraba in situatiile cu pricina.

La fel cum ascultînd manele, să zicem, îți educi timpanul pînă cînd vor deveni dacă nu plăcute atunci cel puțin suportabile, așa și stînd zi de zi lîngă o fată îți dai seama inevitabil cî-ți este superioară. Conviețuim, ce să-i facem. Mulțumesc de trecere (am observat că genul ăsta de rămas bun se practică pe aici, așa că mă conformez și din punctul ăsta de vedere)

... a fost înfăptuită și încă se mai împlinește și prin mâinile și inteligența omului în orice clipă prezentă. Cu tot respectul ce ți-l port, se pare că în acest text creat de tine, ce pune pe gânduri cu siguranță pe oricare cititor, nu ții cont de multe noțiuni de normalitate... nu vreau să-mi exprim polemic toate ideile ce s-au ivit în timpul lecturii. Chiar dacă Pământul este înconjurat de cer, cerul va fi mereu deasupra lui. Pe balanță, în talerele ei, se pun unități de măsură și obiectul care trebuie cântărit sau binele și răul, frumosul și urâtul, raiul și iadul... dacă unul din talere se sfărâmă, cred, se va sfărâma și celălalt. Odată cu bucățile de rai vom fi plouați și cu bucățile iadului. Adevărat, e o altfel de Creație. Eu unul nu reușesc încă să o înțeleg, să o accept. Însă, dacă o transfer în mediul politic actual, cum totul pare de-a-ndoaselea, poate ai dreptate... verbul fremântare nu există în DEX... sincer să fiu, trebuie să-i cauți o formă finală mai reușită; trebuie să desăvârșești creația. Mult succes.
Cu respect, Silvestru.

Mi s-a mai criticat finalul și ai perfectă dreptate, primele două strofe sînt descriptive și ultimele conțin acțiunea, ca să-i spun așa. Mi-am pierdut ritmul la ultimele două, de asta nu sînt conform primelor. Prin talere am vrut să exprim echilibrul ceresc, echilibrul din Rai, însă văd că nu prea mi-a ieșit. Cît despre cuvintele inexistente, cred că am stat pe lîngă copii prea mult, fiindcă văd că mă adap prea mult din sistemul lingvistic ignorînd norma. Mă mir că nu ai spus nimic despre diformă. Probabil ți-a scăpat, dar l-am observat eu acum. Velarizarea lui e la ă este specifică Moldovei, însă nu e literară, în cazul lui fremîntînd.

Mulțumesc mult de corecturi și gînduri, am nevoie de ele,
Călin

cele 4 stofe, din punct de vedere al lungimii silabelor sunt
strofa 1-14, 14, 14, 13.
2-14, 14, 13, 12.
3-15, 15, 14, 14.
4-14, 14, 15, 14.
Versul 3 și 4 din prima strofa nu rimeaya.
De asemeni nu se poate numi rimă sonoritatea cuvintelor rupt-atât și nici a cuvintelor pământ-rând.
Exprimarea nu este cursiva și cursivitatea este chinuită din dorința de a se încadra, cumva, într-o formă dorită, probabil.
Cu excepția câtorva imagini modeste poezia nu se susține nici măcar prin temă.
Ritmul are câteva sincope.

În sfîrșit un critic nemilos. Să vă enumăr scopurile mele ar fi oarecum de prisos, așa că o sa vă spun ce n-am încercat să fac. Ritm perfect nu există într-o poezie, nici măcar la Eminescu, și motivul este simplu, nu am căutat să dau poeziei un iz mecanic. Rima este într-adevăr forțată uneori, și ceea ce dumneavoastră refuzați să numiți rimă este asonanță pe alocuri (la rupt-atît) sau pur și simplu sunete care se articulează asemenea, care dau impresia de rimă (în cazul dental alveolarelor t-d din pamînt-rînd). Nu v[d de ce ar fi o problemă lungimea silabelor, dar o să încerc să mă aduc, fiindcă loc de mai bine mereu este. Conchid că aveți foarte mare dreptate, însă din punctul de vedere al unui critic mai aspru ca restul. Vă mulțumesc foarte mult, și sper ca ceea ce voi posta în viitor să nu prezinte atît de multe cusururi.

Călin