19672008

Viața e un povîrniș, merge foarte ușor la urcuș, însă și la coborîș,merge repede, Atunci cînd îi privești vîrful te simți fericit, păcat că o dată ajuns sus pe creastă, zărești dintr-o dată cealaltă parte, care e coborîșul și sfîrșitul. În felul tău de-a fi,ești veșnic nemulțumit. În felul tău de-a fi,nădăjduiești atîtea lucruri pe care nu le vei putea realiza niciodată. Spune-mi omule ce aștepți de la viață? Dragoste?cîteva îmbrățișări și apoi să rămîi neputincios. Bani?,ca să te îmbuibi și să urli nopți întregi în ghearele dezmățului. Glorie?La ce bun dacă nu o poți culege iubind. Iar la urmă?La urmă tot moartea. A,...tu nu înțelegi acest cuvînt,dar simți cum te macină ca un animal rozător,lent dar sigur,desăvîrșind astfel groaznica operă de nimicire a întregii tale ființe,pas cu pas ,clipă de clipă. Nu fugii,nu ai unde să te ascunzi!.După religie?În spatele promisiunilor ei naive și de o puerilă credulitate se ascunde tot moartea. Încearcă să înțelegi,pentru că există un înțeles în tot ceea ce face ea.Păcat că va fi ultimul lucru pe care-l vei înțelege