Liniște și pace

LINIȘTE ȘI PACE

Din gropile tăcute,

Un strigăt se aude,în noaptea de tăciune,

Iar moartea dă tîrcoale.

Ingrămădite-n ele,a oamenilor trupuri,

Rănite și bolnave,a șanțurilor scuturi,

Un cal se plimbă-n noapte,…

Sunetul strident al trompetei sparte,

Smulge din visare și om și cal și noapte,

Soldați aleargă,obosiți spre moarte.

Un geamat surd se aude-ndepărtare,

Și un cal uscat țîșnește,topindu-se în zare,

Fugind spre al lui stăpîn,îndurerat că moare.

Un abur alb,se-nalță pe bolta înstelată,

Și o sclipire ștearsă de lamă,ori de coasă,

Îți amintește de moartea ce nu-i pasă,

De dragoste sau milă.

E liniste și pace,iar moartea se-înalță,

Cu brațele-ncărcate.

Lăsînd în urmă cîmpul,cu gropile căscate, Ca niște guri hidoase,ce și-au primit răsplata.

În liniștea eternă,cîmpia ațipește.

Iar soarele răsare din bietele cadavre,cei împînzește chipul.

O nouă zi se-arată.

Un cal ce paște-n zare,te smulge din visare,

Și-ți spui,…e liniște și pace.