Poezie

Pierdută

1 min lectură·27 noiembrie 2012

Mediu

Pe cîmpul lung și deja arat,

Se mai arat-o pasăre,

Uitată de cei dragi,

În singurătatea vastă.

Pierdută-n lumea celor mari,

Ea drumul și-l mai caută,

Spre casa ei de sub copac,

Spre casa părintească.

Privind cum frunzele căzînd,

Ea lacrima și-o șterge,

Văzînd că totu-i trecător,

Că totu-n lume trece.

Cu aceste gînduri își alină,

Durearea ce-o îneacă,

Și înnotînd spre adevăr,

Nimic nu putea face.

Uitată de cei dragi,

Ea singură în viață,

Și-a luat zborul spre copaci,

Pe alții să-i cunoască.

Știind că drumul înapoi,

S-a acoperit de frunze,

Ea a crezut că-ntadevăr,

S-a pierdut în lume.

00975

Vera Tcaci. “Pierdută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vera-tcaci/poezie/14018868/pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.