Poezii

Din plin eu am gustat Spuma fugara-a fericirii Si preamaririi Dragostei m-am dedicat In clipa supremei incordari. Atunci o gaura de iad Si-a intins mrejele spre mine Si eu credeam in

Cand frunzele aluneca lin inspre pamant Si-si gasesc linistea de veci, Cand ceata misterioasa face orice legamant Si cuvinte calde sa fie reci E toamna lui... Cand ploaia il invaluie si-l

Cand pica frunzele, Cand soarele-i mai bland Si simti ca muzele Te-nvaluie cantand E toamna mea. Cand ploaia pulverizata Iti intra pana-n suflet Si noroiul de pe gheata Te face mai poet E

Cand poamele-s coapte si-s bune de cules, Cand rodul viei ii dulce si zemos, Oameni blanzi se-apuca de ales Dintre tot ce poate fi gustos E toamna lor... Cand copiii se tavalesc in patura

Să fii cuțit și rană În același timp. Să fii și hoț și hrană, Să te oprești din simț. Să fii ateu dar și creștin, Undeva la mijloc. Să fii un tot sau un infim, Să știi că totul e un

Așa-m murit eu ieri Dar viața fericita-mi fost Fiindcă am găsit un rost: Să mori fără să zbieri. Așa-m murit eu fericit, C-o umbră de tristețe Fiindcă nimeni n-a venit Din fericita-mi

Seara mă culc și-n somn eu mor. Dar dis de dimineată, Când încă este ceață Din propria-mi cenușă renasc Și iară pot să zbor. Dar totuși sunt aceeași în fiecare zi... Și zici că sunt prea

Vino lângă mine suflet cald și zâmbitor, Stai aici până ți-e dor De calda-ți casă,unde masă te așteaptă primitor. Vino lângă mine,dormi la pieptu-mi cald Până scald O amintire, cu

Sunt varză acum... Ce curios să fiu o legumă Mă face să râd doar cum sună. Sunt varză acum, Mă gândesc ce-i cu mine Ceva nu mi-e bine... O involuție crasă De la conștiință la legumă, Să

Ce simti tu crin alb Și pur, Ce simti tu? Cand eu cresc langa tine Oameni trec pe langa mine Invizibil pentru ei sunt eu Cand tu-mprastii peste ei Mireasma imbatatoare Si ademenitoare Ce simt