Poezie
Balada întoarcerii la origini
Omagiu țăranului român
1 min lectură·
Mediu
Pământul e înfrățit cu țăranul,
așa cum marea este cu pescarul,
nu-i poate despărți olarul,
cum nu poate fura marea marinarul.
Pământul pentru el e un lăcaș,
în care se roagă de când s-a născut
și-n care va trudii ca un ocnaș,
până când va fi dispărut.
Pământu-i e deasemeni năsălie,
de grâu, porumb și de secară,
pe care moare și învie,
cu fiecare nouă primăvară.
În pământ își îngroapă amintirile,
ce nu-l lasă să se odihnească,
în pământ își îngroapă iubirile,
pe care nu a apucat să le trăiască.
Pământul e speranța lui de viață
și garanția lui de nemurire,
îi împietrește inima în gheață,
atunci când n-are parte de iubire.
Pământu-i e blestem și avere,
îi e fecior și-i este fică,
pe care i-a dorit cu putere
și uneori chiar cu frică.
Pentru că mulți au crezut că-i desparte,
deșii nu știau pământul să-l iubească,
nu știau cu el cum să se poarte,
ca el să-i ajute să trăiască.
Pământul s-a întors la cel ce-l iubește,
cel ce-i dă apă și-i dă leacuri,
la cel cu care se căsătorește,
de la-nceput și până peste veacuri.
00768
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Velniciuc Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Velniciuc Nicolae. “Balada întoarcerii la origini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/velniciuc-nicolae/poezie/14090015/balada-intoarcerii-la-originiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.