Poezie

Cetatea imaginară

1 min lectură·13 octombrie 2006

Mediu

Cetatea imaginară

E iarnă iar la noi

și-alerg în vis, nestăpânit,

după corăbii de lumină

– să mă agăț de ancorele grele –

s-ajung în portul neștiut

și mai departe, dincolo de vânt,

cu caravana, printre dune,

să regăsesc deșertul

în care am să-mi construiesc cetatea.

De-acolo am să-ți scriu adesea

epistole cu gândul,

să-ți povestesc cum cârmuiesc cetatea,

cum ploaia e o revelație,

să te întreb de toamna de acasă

și de uitatele zăpezi,

să-ți spun că te-am numit regină;

am să îți scriu cum dorul

mă detronează și m-alungă din cetate.

E vară iar la mine în cetate

și-alerg după o aripă de gheață

să mă trezesc;

am să mă-ntorc în zori,

să mă aștepți

001.257

vatel valeriu. “Cetatea imaginară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vatel-valeriu/poezie/208388/cetatea-imaginara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.