Poezie
****
1 min lectură·
Mediu
Zâmbete putrede de-atâta perfidie
Îmi scrijelesc necontrolat privirea
Mă zbat să nu mă pierd cu firea
E tragic,dar la suprafața-i comedie
Arunc la rându-mi rânjete de gheață
Ce-ar veșteji și cea mai verde tundră
Mă mângâi cu un gând ce mi-este umbră
Că am ca să trăiesc numai o viață
Când voi muri vreau lumea să auză
Că-s strâns legat cu lanțul fin
Al prefăcătoriei, și-apoi să suspin
Cu-n zâmbet acru-n colț de buză.
011.679
0
si daca imi permiti, scrie daca a scrie te ajuta sa-ti mentii echilibrul. primul poem, de acolo sa pornesti. aici in poezia aceasta lucrurile sunt incalcite ca substanta iar accentul e un patetism care nu duce la nimic bun si ma refer acum la fondul poemului.
reia ultimele doua versuri din poemul anterior postat si dezvolta-l.
succes si apoi la buna recitire!
Linea