Poezie
Vis de furtuna
1 min lectură·
Mediu
Era un vis si parcă nu era
Pe bolta neagră, soarele murea.
Zburau prin spatiu, oarbe, stele reci.
Pământul inghetase pentru veci.
O dimineată alteia urma
Lumina zilei nu se mai arăta.
Iar bieții muritori, lumina implorau
Orase intregi in foc se mistuiau,
Si tronuri si palate luxoase
Si cosmelii saracacioase,
O deznadejde muta de ocol,
Padurile cuprinse de parjol,
Cenusa pretutindenea si scrum...
Iar pasarile-n stol
Bateau din aripi si cadeau in gol;
Infricosate, fiarele flamande
Uitasera sa sfisie, si blande,
Erau acuma viperele care
Se-ncolaceau, strivite, sub picioare...
Caci de pe cer se prabusise luna,
Cazuse din vazduhul mort, FURTUNA
001.434
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasilievici Jean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasilievici Jean. “Vis de furtuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasilievici-jean/poezie/82945/vis-de-furtunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.