Poezie
Sonet albastru
1 min lectură·
Mediu
Sonet albastru
Femeie albastra, m-afunzi prin aberatii
Pulverizat ca ultim relief,
Ti-ai ascutit privirile in gratii
Sa mor erou in marea-ti de sidef.
Dar iti reneg tot cerul de vibratii
Caci vin din steaua verbului acerb,
Ti-oi pravali si zeii si penatii
In valvatai cu mugetu-mi de cerb.
Si-abia atunci spalati de acuzatii
De glod, de tina, ura si pacat,
Anahoreti la roze abnegatii
Ne-om da pierduti tacerilor din leat,
Si vom vedea ce dalbe constelatii
Ne-om oferii si-om mai avea de dat.
003070
0