Poezie
Secunda
1 min lectură·
Mediu
În orișice secundă
pe întreg pământul
Un om viu se frânge,
pleacă-n infinit el!
Ce-ar fi ca secunda
să mai zăbovească?
omul să nu moară
Și să mai trăiască!
Dar așa-i secunda,
orologiul bate,
Clipa de te-ajunge,
nimic nu poți face!
În orișice secundă,
pe întregul glob
Bucurie multă:
- se mai naște-un om!
Ca apoi să crească,
să învețe bine.
Și să făurească,
binele în lume!
Să-nțeleagă multe
și să pătimească.
Pe glob ce se-ntâmplă,
ce-i cu viața noastră?
Să iubească lumea
dată pe pământ.
Fiind cu rațiune
vrea să știe mult!
Să-și crească copiii,
buni și înțelepți
În viață să devină,
doar voinici, isteți!
Și doar când mai bine
le-nțelegi pe toate
Din nou clipa vine
orologiul bate!
Ca să-ți amintească:
Omule, de-ajuns!
Te-ai născut în viață
și-ai muncit prea mult!
Acum clipa-ți vine
pe neașteptate.
Ca să pleci, de unde
nimeni nu se-ntoarce!
După care iar din nou,
vine-o clipă-n viață
Se mai naște încă-un om
pe glob să trăiască!
Așa este legea vieții,
este-o taină infinită...
Veșnic este, se rotește-
cât va fi întreg pământul!
001130
0