Poezie

Uitare

1 min lectură·15 aprilie 2009

Mediu

Pe crucea-mi, stau si incet imi scriu

Al vietii ultim vers,

Ma culc in singuraticul sicriu,

Si aud un jalnic mers.

Þarâna greu pe suflet ma apasa,

Ca un blestem trupu-mi sta intepenit,

Framintari de ginduri nu ma lasa,

Ca am murit, si nimeni nu ma pomenit.

Iar acea cruce infipta in ani de suferinta,

E ca un cui batut in libertatea mea,

Desi nu mi-am pierdut a mea credinta,

Simt ca in rai sau iad, tot nimeni nu ma vrea.

Ca un pribeag, sufletu-mi prin lume rataceste,

Ce nu-si gaseste al vesniciei somn,

Si lumina alba din intuneric tot nu se zareste,

Caci in lumea asta am fost un simplu domn.

011.678

Vasile Panainte. “Uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-panainte-0031608/poezie/1832196/uitare

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

iti plangi singur de mila in versuri facile.poate iesi din angoasa si incerci si ceva despre viata ta de acum, mai ales ca dai semne bune.