Ce este un SCENARIU

Ce este un scenariu?

Scenariul este un gen aparte, aflat undeva la granița dintre literatură şi vizual. Scenariul nu este literatură, nu este poezie, nu este filozofie, nu este teatru; este diferit de toate celelalte tipuri ale literaturii. În scenariu nu se folosesc metafore ca în poezie sau descrieri ample (locuri, stări sufleteşti ş.a.) ca în proză.

Scenariul are un stil concis, riguros, laconic. Un scenarist este mai degrabă zgîrcit cu cuvintele, încercînd să exprime cît mai mult prin cît mai puține cuvinte. (Mai puțin înseamnă mai mult!)

Dacă nu reuşeşti să \'vezi\' povestea (pe care vrei s-o transpui în scenariu) sub forma unui film, mai bine renunță să scrii acel scenariu.

Atenție: structura în trei acte nu este singura structură posibilă, dar este cea mai răspîndită; fără cunoaşterea ei doar un miracol (sau geniul) te va ajuta să creezi o structură atipică reuşită.

Deşi pare incredibil, o mulțime de scenarişti începători neglijează un lucru elementar: orice scenariu are un început, un mijloc şi un sfirşit. Pe baza acestor elemente este construită structura clasică în trei acte.

Orice scenariu pleacă de la o temă care presupune o valoare universală - de genul: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e" sau "Dragostea e mai puternică decît moartea". Stabilirea acestei teme la începutul scrierii scenariului este foarte importantă, pentru că ştii foarte clar în ce zonă de mişti şi unde vrei să ajungi.

Scrierea efectivă a scenariului este probabil cel mai uşor lucru. Partea cea mai frustrantă, mare consumatoare de timp şi nervi, este construirea structurii viitorului scenariu. Se consideră că un scenariu se poate scrie în medie într-un interval de trei - şase luni; dar aproape trei sferturi sau mai mult din această perioadă este consacrată construirii structurii.

În Actul I se stabilesc regulile jocului. Aflăm cine este protagonistul (eroul) şi care este lumea în care el se manifestă. După ce este stabilită starea inițială a eroului, apare lipsa. Protagonistul conştietizează această prejudiciere şi astfel se instituie un mister. Eroul intră în criza şi acest lucru îl determină să treacă la acțiune. Remedierea acestei lipse devine scopul personal al eroului.

În Actul III se clarifică modul în care eroul îşi încheie aventura şi îşi atinge sau nu scopul. Toate întrebările nerezolvate pînă acum îşi gasesc rezolvarea. De cele mai multe ori prejudicierea este înlăturată, ceea ce duce la un final fericit. Cînd prejudicierea nu este înlăturată, se instituie un mister şi mai mare (de obicei moartea eroului).

(Pagina 1 - 12): PREGĂTIREA – STAREA INIŢIALĂ:

• Cine este protagonistul?

• Unde şi în ce împrejurări se desfăşoară acțiunea?

• Care este starea lui sufletească? 

• Din al cui punct de vedere este relatată acțiunea?

• A cui este povestea?

• Despre ce e vorba în această poveste?

• Ce vrea eroul şi ce îl opreşte să obțină ceea ce vrea?

• Ne place eroul şi ne pasă de ceea ce i se întîmplă şi de ceea ce doreşte el să obțină?

(Pagina 3): ÎNTREBAREA PRINCIPALĂ:

• Care este întrebarea principală la care filmul vrea să răspundă?

• Care este tema?

• Care este aspectul cel mai important pe care filmul vrea să-l rezolve?

(Pagina 12): NOUA OPORTUNITATE:

• Ceva se întîmplă în aşa fel încît împinge evenimentele într-o anumită direcție.

(Pagina 12 - 30): ALEGEREA DRUMULUI:

• Datorită noii oportunități, eroul îşi îndreaptă acțiunile spre îndeplinirea unui scop general.

(Pagina 25 - 27): SCHIMBAREA PLANURILOR / PUNCTUL DE RĂSCRUCE (PLOT POINT I):

• Ce eveniment aduce în viața eroului o provocare majoră?

• De obicei este o răsturnare de situație care îl forțează pe erou să răspundă sau să reacționeze, care stabileşte planul / scopul eroului, care defineşte noul drum (curs al acțiunilor eroului) pentru Actul II.

• Scopul general al eroului devine acum clar şi specific.

(Pagina 30 - 60): PROGRESUL:

• Planurile pentru îndeplinirea scopului sunt puse în aplicare şi funcționează eficient.

• Apar şi unele conflicte, dar în general, lucruurile merg bine pentru erou.

• Eroul se schimbă şi odată cu el se schimbă şicircumstanțele.

• Provocările / pericolele devin treptat din ce în ce mai mari.

(Pagina 45): DEZVOLTAREA POVESTIRII PRINTR-O SCENĂ SIMBOLICĂ:

• O mică scenă cu valențe simbolice.

• Ne arată creşterea / dezvoltarea eroului şi ne dă un indiciu asupra rezoluției.

(Pagina 60): PUNCTUL DE UNDE NU MAI EXISTĂ ÎNTOARCERE (MIDPOINT):

• Ceva se întîmplă în aşa fel încît dacă eroul merge mai departe pe acest drum şi se implică în acțiunile aferente – împotriva tuturor neajunsurilor, pentru obținerea / îndeplinirea scopului, el nu se mai poate întoarce şi nu mai poate fi la fel ca în starea inițială de la începutul poveştii.

• Uneori, scopul exterior devine interior / personal şi încercarea de a-l realiza îl va schimba pe erou.

(Pagina 60+): MOMENTUL DE DUPĂ:

• O mică scenă care de obicei urmează PUNCTULUI DE UNDE NU MAI EXISTĂ ÎNTOARCERE.

• Prin această scenă nu se urmăreşte dezvoltarea mai departe a acțiunii, dar ea ne arată cum se schimbă eroul, şi care sunt obstacolele ce vor trebui înfruntate.  

(Pagina 60 – 90): COMPLICAŢII ŞI PROVOCĂRI MAI MARI:

• Scopul eroului devine mai greu de realizat ca niciodată.

• Se pare că va fi nevoie de mai mult de cît poate da eroul pentru obținerea şi realizarea acestui scop.

• Cu cît acest scop devine mai greu de obținut, şi tocmai din acest motiv, cu atît mai mult eroul vrea şi încearcă să-şi realizeze scopul.

(Pagina 85 - 90): TOATE SPERANŢELE SUNT PIERDUTE / PIEDICA MAJORĂ / MAREA DEPRIMARE / MOMENTUL RENUNŢĂRII (PLOT POINT II):

• Eroul se confruntă acum cu cea mai mare piedică.

• Se pare că eroul nu va putea să-şi realizeze scopul şi este pe cale să renunțe la acest scop.

• Ceva care va schimba totul se întîmplă – un eveniment care îi dă eroului o nouă şansă de a-şi atinge scopul şi îi dezvăluie calități pe care nu ştia că le are.

(Pagina 90 – 108): ÎNCERCAREA FINALĂ:

• Concretizarea finală a încercărilor eroului de a-şi atinge scopul, care de obicei sunt concentrate în acest moment pentru realizarea unei ACŢIUNI CONCRETE şi SPECIFICE.

• Un eveniment care se desfăşoară acum îl educă pe erou şi declanşează rezoluția.

• Eroul poate obține ceva mai mult, sau, ceva dliferit decît ceea ce şi-a dorit.

• Eroul a învățat ceva (de valoare) din ceea ce i s-a întîmplat şi a fost schimbat de acest lucru.

• În acest moment se pun bazele unei noi complicații cînd se urmăreşte un sfîrşit cu răsturnare situație.

(Pagina 108 – 114): PUNCTUL CULMINANT:

• Eroul este aproape de realizarea scopului, se confruntă cu obstacolul final.

• Pentru a-şi realiza scopul, eroul trebuie să renunțe la tot; trebuie să înfrunte momentul de criză cînd pericolele îl împresoară de peste tot.

• Acesta este momentul final cînd eroul nu are decît o alternativă – totul sau nimic. Astfel eroul îşi atinge scopul sau eşuează în realizarea lui.

• Motivația exterioară este rezolvată clar, de obicei printr-o confruntare cu antagonistul.

(Pagina 108 – 114): DEZNODĂMÎNTUL:

• Care este rezultatul realizării scopului de către erou?

• Care este rezoluția?

• Care este noua viață a eroului?  

(Pagina 120): SFÎRŞIT

Această structură liniară constituie forma scenariului, unind toate elementele într-un întreg. În general, structura este relația dintre părți şi întreg. În cazul scenariului, întregul este povestea, iar părțile care alcătuiesc întregul, deci povestea, sunt: acțiunea, personajele, scenele, secvențele, cele trei acte, incidentele, episoadele, evenimentele, muzica, locațiile etc. Structura este cea care ține povestea închegată; este relația dintre toate părțile care alcătuiesc împreună scenariul într-un "întreg".

Paradigma este un model, un exemplu, sau o schema conceptuală. O paradigmă a scenariului de lung metraj arată astfel:

                            Actul I                                         Actul II                                                 Actul III

(Syd Field)

Listă de verificare:

(utilă la dezvoltarea, scrierea şi rescrierea unui scenariu)

• Ce vrei să spui cu povestea ta...?   ...De ce vrei să spui această poveste? Merită?...

• Cum vor reacționa cititorii / spectatorii la povestea ta? Este... Interesantă? Fascinantă? Credibilă? Completă?

• Unde începe povestea ta? Care este premiza? Este protagonistul în criză? Ai creat regulile şi restricțiile lumii în care se mişcă eroul?

• Creează povestea ta premizele unei film care să te țină țintuit de scaun de la început pînă la sfîrşit?

• Unde se termină povestea ta?  Cum sunt rezolvate personajelor? Şi, ...de ce? Ai răspuns la toate întrebările pe care le-ai ridicat? Ai reuşit să împlineşti aşteptările pe care i le-ai ridicat cititorului / spectatorului prin premiză? 

• Există tensiune? Există surprize? Cum se dezvoltă conflictul? Există un punct culminant? Este dezvoltată tensiunea dramatică prin fiecare nouă scenă spre punctul culminant? Este păstrată unitatea acțiunii?

• Cum sunt personajele tale? Plăcute? Interesante? Unice sau diferite? Mai mari decît viața? Le va păsa cititorilor / spectatorilor de aceste personaje, de ceea ce li se întîmplă? 

• Miza pusă în joc este suficient de atrăgătoare? Riscurile pe care le implică sunt suficient de periculoase?

• Sunt personajele tale consistente şi veridice aît în acțiunile lor cît şi în dialoguri? Au voci distincte?

• Cum este protagonistul tău? Pot cititorii / spectatorii să se identifice cu el? Ce vrea el? Care este scopul lui în viață? ...Nevoile lui? Ce e important pentru el? Face față conflictului cu care se confruntă? Sau îi întoarce spatele?

• Care este motivația personajelor tale? Sunt aceste motivații vizibile? Justificate? Împletite în poveste? 

• Cine sau ce este antagonistul? De ce încearcă antagonistul să-l oprească pe protagonist să-şi atingă scopul? Îşi merită antagonistul renumele? Ce îl motivează? Ce vrea el?

• Nu cumva ai supra-explicat prea mult povestea? Este totul clar şi concis? Premiza este cumva neclară şi prea expediată? Evenimentele sunt mai degrabă explicate prin descrieri sau dialog în loc să fie dramatizate? 

1. Nu trebuie să preiei criza / climax-ul din mîinile protagonistului.
2. Nu trebuie să-i faci viața uşoară protagonistului. Nimic nu progresează într-o poveste decît prin CONFLICT.
3. Nu trebuie să scrii doar de dragul descrierii. DRAMATIZEAZĂ! Transformă descrierea în tensiune dramatică pentru dezvoltarea armonioasă a poveştii tale. Foloseşte această tensiune dramatică astfel încît sfîrşitul unei scene să dezvolte mai departe conflictul.
4. Nu trebuie să te foloseşti de false mistere, surprize ieftine sau clişee. Nu omite nimic important din ceea ce protagonistul ŞTIE. Prin modul în care povesteşti, păstrează-ți cititorii / spectatorii în pas cu eroul tău. Ei ştiu ceea ce eroul ştie. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
5. Trebuie să-ți respecți cititorii / spectatorii.
6. Trebuie să cunoşti lumea pe care o creezi cel puțin la fel de bine cum Dumnezeu cunoaşte lumea în care trăim. (...documentare asiduuă...)
7. Nu trebuie să complici inutil lucrurile. În loc de complicații foloseşte complexitatea. Nu dezvolta complicațiile pe un singur nivel. Foloseşte-le pe toate trei: Intra-Personal, Inter-Personal, Extra-Personal.
8. Trebuie să cauți în permanență finalizarea perfectă a propoziției, a fragmentului, a scenei astfel încît să duci personajele la cel mai îndepărtat şi mai profund imaginabil posibil conflict pe care-l poate suporta povestea ta, fără însă a neglija credibilitatea ei.
9. Niciodată să nu scrii după ureche! Încearcă să creezi subtexte pentru fiecare text.
10. Întotdeauna trebuie să rescrii!