Poem singular

De astăzi voi fi numai al tău iubito, Nebunii lasă-i să mă plângă, Trupul meu va deveni o carafă din care Doar tu îmi vei sorbi iubirea până la ultima picătură. Nu-mi pasă de prieteni, las gândurile despre ei pierdute Doar ție am să-ți fac un copac de gânduri Cu inima mea bătând în fiecare frunză. Iubirea mea pentru tine e nesfârșită Cum nesfârșite au fost si focurile Ce le-am aprins în sufletul altor femei Care credeau că sunt viu, eu omul de ceară... Viața e doar o colivie în care ademenim păsări Să le îngrădim zborul , să ne ciugulească din palmă Să priveasca înaltul doar prin ochii noștrii. Nu-ți fie teamă iubito, au mai fost atâtea altele înaintea ta Cum nici tu nu vei fi cea din urmă... Am învățat să declam adevărul despre iubire Alegând cuvintele, învelindu-le în poleieli colorate Sunt sfetnicul care n-a propovăduit niciodată un păcat Fără să-l trăiască pe de-a-ntregul.