Poezie
MI se plangea prieteneste toamna
Ma rasfirasem printre frunze
1 min lectură·
Mediu
Mi se plangea prieteneste toamna.
ma rasfirasem printre frunze
curgea din mine visul si lumina
ce-nsangerata-i azi gradina
imi murmura un inger printre buze.
mi-am lepadat iubirea decuseara
lasand-o-n rochia de vara
si sufletul mi l-am inchis ermetic
sa il feresc astfel de intuneric.
nu pot sa-mi misc de frica glasul
raceala lumii ma ucide
pornita sunt de ieri spre piramide
si n-am puteri sa opresc ceasul.
din aripi mi-au ramas doar cioturi
picioarele mi-s simple hoituri
si-ntregul trup de scrumbie uscata
e coaja ce-a ramas din ce am fost odata.
eu o privesc in ochi pe doamna
cu rochia de bal precum arama
si-o vad incet, incet, cum se topeste
din departare tainic imi zambeste.
001.785
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- valeria tamas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
valeria tamas. “MI se plangea prieteneste toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/91110/mi-se-plangea-prieteneste-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.