Poezie
ferestre de cer
1 min lectură·
Mediu
Clipele adormisera in colturi,
Gandurile imi ramasesera rastignite
pe o scara glisanta.
Mai ramasesem eu, undeva
intre cer si pamant
asteptand rasaritul soarelui.
In jur doar noapte,
si lacrima ploii
alunecand pe trupul meu
ca pe o sticla.
Transparent, visul cauta
culoarea vietii
ratacita pe undeva prin apropiere.
O mana se inaltase
pe coama muntelui
sa atinga cerul, sa-i pipaie
usile , ferestrele
sa incerce cu o clipa mai devreme
sa trezeasca in mine
sentimentul eternitatii.
001.693
0