Necazul unei dame

Ea umblă peste tot, se ține bine,
Se ține ca și scaiul și de mine,
La pensie de vârstă, sărăcia,
Nu va ieși, nicicând, din România.

nu stiu de va sta etern,
dar pe-al mioritei plai
ea, curtata de guvern,
se simte ca intr-un rai

Dama asta cum vad bine
Ca un scai de noi se tine,
Guvernu-i vrea promovarea
Noi, cerem eradicarea.

la guvern suna-a bau-bau
saracia s-o stramute,
caci gandesc: saraci de n-au
atunci pe cine s-ajute?

asteptarea e grea....si gravitatia tot asa.depinde cat de public vrei sa faci felul in care alegi sa ajungi jos...se pare ca in cazul tau nu este vorba de optiune, defel de confort...SFAT : lasa mama natura sa isi faca treaba , adica pe romaneste : \"mai scrie, mai scrie, noi vom face copii pentru posteritatea operei tale oricum nemuritoare\".