Poezie
Noptile orasului
Poem trist
2 min lectură·
Mediu
Pe strazi luminile se-aprind
In casa-i cald si arde focul
Cei ce au astazi un camin
In jurul mesei isi spun of-ul.
Pe strazi doar câinii vagabonzi
Si oamenii de prin canale
Cei oropsiti ca sa traiasca
Cu ce gasesc în tomberoane.
In plina zi sau miez de noapte
Societatea nostra doarme
Altfel cum zilnic am vedea
Pe strazi, copii ce mor de foame.
Dar ce ne pasa: -\"Mama lor!\"
(Or fi avand si ei o mama?)
Si trecem muti, nepasatori
Pe langa a vietii mare drama.
E noapte. Nopte de gerar.
Si vantul sufla fara teama
Fetele de pe \"trotuar\"
Viseaza un client de seama.
Mai trag un fum, o-njuratura
Mai spun o vorba desucheata
Si chiar cand rad, in suflet plang
Simtindu-si viata lor ratata.
Pe un capac de la canal
Un om batran isi doarme somnul
Stand ghemuit si nemiscat
Te-ntrebi de n-o fi ajuns la Domnul...
Pe strazi în fuga trec masini
Se-aud stridentele clacxoane
Se-ntorc de la petreceri \"domni\"
Alaturi de celebre \"dame\".
Treziti în zori câini oropsiti
Haladuie iar pe maidane
Copiii tristi si nedormiti
Mai cer un ban ca mor de foame.
La colturi apar cersetori
Adevarati sau iluzorii
Cu glas si trupul lor diform
Iar agaseaza trecatorii...
O noapte a trecut din nou
Dar ce folos va veni alta
Si strada cu oamenii ei
Traiesc o drama - viata asta!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Trezit din somn un fulg de nea
S-a hotarat spre noi sa zboare
Acoperind cu trupu-i alb
Oameni si case - la-ntamplare!.
001.652
0