Poezie
Pamântul
1 min lectură·
Mediu
Din gândul meu lumina izvorând
Alunga întunericul de pe pamânt
De-aceea fiecare zi senina
E gândul meu, un gând-lumina.
Cuvântul pace sau razboi
Au fost rostite des de noi,
Tu iarta-ne ca am gresit
Când în razboi te-am pârjolit.
Te-am împartit, te-am umilit,
Ai fost mereu ce am poftit.
Orgoliul nostru etern,
Te-a transformat într-un infern.
Tu ai imbracat de veacuri
Copacii seculari în fracuri,
Ai strâns iuti ape în cascade
Si muntii tai au coame albe.
Comori pastrate în adâncuri,
În vazduh pasari-nalta cânturi.
Ogoare-ntinse, roditoare
Livezi si vii îti rad în soare.
Izvoare limpezi ,cristaline
Si ape repezi, curg virgine,
Prin vânt în veri aduci racoare,
Si râuri dulci îti versi în mare.
Pe muntii-nalti ai mantii de zapezi,
Pe dealuri ai vii si livezi.
Ai ursi si lupi în inima padurii
În varf de stânci domnesc vulturii.
Noi sortiti suntem de veacuri
De-a fi-n lume trecatori,
Numai tu ai nemurirea
Pe-al tau cer, suntem doar nori.
001780
0